Posted on: ianuarie 17, 2022 Posted by: florinolteanu Comments: 0

Timișoara a fost scena unui episod politic pe care mulți l-au comentat, inclusiv în presă, partizan, în sprijinul uneia sau alteia dintre părți. Rândurile de față vor să arate că de multe ori, istoria joacă feste unora care nu o cunosc.

Adepții Guvernului, ai Primarului Timișoarei, asociații precum Asociația Municipiilor au acreditat ideea că George Simion, liderul AUR a luat cu asalt Primăria Timișora, cum încercase și la Parlament. Mulți au zugrăvit scena ca și cum ar fi fost Cămășile Negre ale lui Mussolini care luau cu asalt Roma în 1922. Adică, acum un secol.

De partea cealaltă, membrii AUR au pus totul pe seama unei audiențe, o intrare normală, unde s-au infiltrat și alții. Adică, George Simion când e luat la întrebări se dezice. Nu este prima oară: AUR s-a dezis de atacurile la adresa Maiei Morgenstern, de atacul de la Parlament, de intrarea în Primăria Timișoara.

Am văzut cum acțiunea a fost aplaudată de unii, criticată de alții. Primarul Timișoarei a spus că nu se lasă intimidat. Evident, este dreptul lui să spună ce vrea, dar vorbele folosite de apărătorii săi seamănă cu vorbele lui Ceaușescu despre începutul Revoluției la Timișoara.

Comunicatul Asociației Municipiilor a fost următorul: „Asociatia Municipiilor din Romania a luat act cu ingrijorare de incidentele petrecute in cursul zilei de vineri la Primaria Municipiului Timisoara, cand mai multi membri si simpatizanti AUR au patruns cu forta in sediul institutiei. Condamnam cu fermitate orice actiune destabilizatoare care aduce atingere ordinii si statului de drept! Suntem solidari cu primarul Municipiului Timisoara, Dominic Fritz, si cu colegii dansului care au fost martori la scenele violente de astazi si facem un apel la institutiile statului cu atributii in ordinea publica sa actioneze ferm si sa sanctioneze astfel de fapte, dar si sa previna pe viitor repetarea unor asemenea actiuni agresive si primitive care nu au ce cauta intr-un stat civilizat, membru al Uniunii Europene”.

Ce spunea Nicolae Ceaușescu în 20 decembrie 1989? Iată: „În zilele de 16 și 17 decembrie, sub pretextul împiedicării aplicării unei sentințe judecătorești legale, câteva grupuri de elemente huliganice au organizat o serie de manifestări și incidente, trecând la atacarea unor instituții de stat, distrugând și jefuind o serie de clădiri, de magazine. În ziua de 17 decembrie și-au intensificat activitatea împotriva instituțiilor de stat și de partid, inclusiv a unor unități militare. Aceste grupuri aveau scopul de provoca dezordine și distrugerea instituțiilor și bunurilor generale ale orașului și de a da semnalul unor asemenea acțiuni și în alte centre (…) Doresc să declar cu toată răspunderea că unitățile armatei noastre, care au misiunea apărării independenței și suveranității patriei, a cuceririlor revoluționare, au dat dovadă de multă, foarte multă răbdare, nu au răspuns chiar atunci când soldații și ofițerii au fost loviți, ci numai atunci când situația a ajuns de așa natură încât au fost atacați de bandele teroriste și au fost puse în pericol instituțiile fundamentale, ordinea din județ. Armata și-a îndeplinit pe deplin îndatorirea față de patrie, de popor și cuceririle socialismului. (…)

Să acționăm în așa fel pentru a nu fi necesară intervenția… dar…. în același timp,  să nu se admită în nicio împrejurare ca Armata să fie atacată, să se acționeze pentru crearea de dezordine, pentru a împiedica activitatea și munca pașnică a poporului. .

Așadar, la 33 de ani de la Revoluția din 1989, retorica de condamnare nu diferă prea mult de cea a lui Ceaușescu. Evident, atunci erau în pericol „cuceririlii socialismului”, „instituțiile fundamentale, ordinea din județ” acum sunt „actiuni agresive si primitive care nu au ce cauta intr-un stat civilizat, membru al Uniunii Europene

Și atunci și acum, în Timișoara a rămas constant frigul din casele oamenilor. Dacă Timișoara a dat jertfa de sânge pentru a lupta contra comunismului care ținea oamenii în frig, azi, comunicatele oficiale condamnă protestele față de exponenții regimului democratic, pro-european, anticomunist care țin orașul în frig tot în numele ordinii statului de drept (conform fiecăreia dintre epoci). Să înțelegem că după 33 de ani, este normal ca un oraș să stea în frig? Același oraș care stă la baza luptei pentru triumful dreptului de a nu sta în frig?

Evident, nu spun și nu voi spune niciodată că George Simion și ai lui au procedat corect, nu asta era ideea! Ideea este că tonul de condamnare dintr-o dictatură și dintr-un regim democratic sunt aproximativ la fel în condițiile în care cauzele sunt la fel.

Se vede că istoria are prostul obicei să se cam repete…

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.