Posted on: noiembrie 24, 2021 Posted by: florinolteanu Comments: 0

Șvabii s-au remarcat dezvoltând uluitor actualul Cartier Fabric (apărut în 1718, a devenit în 1732, primul cartier industrial, raportat la actualul teritoriu al României n.a.), axat pe activități meșteșugărești și industriale. Tot după 1718 se dezvoltă ceea ce azi se numește Cartierul Elisabetin (totuși, dezvoltarea sa rapidă începe după stingerea marii epidemii de ciumă din 1837, numele ”Elisabetin” fiind dat în cinstea Împărătesei Elisabeta ”Sissi”, soția Împăratului Franz Joseph, în 1896 n.a.), iar din 1773 se dezvoltă Cartierul Iosefin, prin decizia Împăratului Josef al II-lea. Timișoara a fost supranumită chiar ”Mica Vienă”.Ghiroda apare atestată documentar încă de la 1389. Apare într-o conscripție militară și la 1717, iar în 1750, în Ghiroda , locuitorii lucrau  într-o orezărie. A devenit cartier al Timișoarei în 1949.

În jurul anului 1900 se pun bazele Cartierului Ronaț, inițial colonie muncitorească. În jurul anului 1900, în zona numită ”Hanul Cărămiziu”, încep să apară case muncitorești, ele fiind baza Cartierului Cearda Roșie (românizare a denumirii maghiare traduse ”Hanul Cărămiziu”), care, oficial, a devenit parte a Timișoarei în 1951. Introducerea canalizării a început în 2006. Deși în zona actualului Cartier Fratelia, există urme de civilizație încă din preistorie, cartierul ca atare s-a dezvoltat oficial din 1903. În 1910, din Timișoara a făcut parte și cartierul Mehala.

În 1918, Banatul istoric a fost împărțit între România, Regatul Sârbo-Croato-Sloven și Ungaria, Timișoara și cea mai mare parte a Banatului revenind României. Administrația românească în Banat s-a instaurat la 3 august 1919, punând capăt existenței efemerei Republici a Banatului.  După integrarea Banatului în România, Timișoara a cunoscut modernizarea, extinderea cartierelor locuite.  Regele Ferdinand a semnat decretul de înființare a ceea ce se numește azi Universitatea Politehnică, în 1920. Aici s-a realizat prima mașină care permitea sudarea șinelor de tren și tramvai, în 1938, s-a dat în folosință prima linie de troleibuze, în 1943. Ca exemplu de conviețuire, în a doua jumătate a secolului XX, mai exact în 1953, Timișoara a fost singurul oraș cu teatre în limba română, limba maghiară, limba germană.

În 1950, satul Freidorf devine cartier al Municipiului Timișoara. În 1960, a fost construit la Timișoara primul cartier muncitoresc, Calea Șagului.  Între 1970 și 1985 a fost construit Cartierul Girocului. Viziunea urbanistică a fost aceea de a obține cât mai mult spațiu de locuit, în dauna spațiilor verzi. Deși există astăzi deficiențe de alimentare cu apă, la marginea cartierului, blocurile sunt foarte aproape unul de celălalt,  zona este în topul preferințelor, deoarece este considerată cea mai sigură și sunt multe obiective importante din Timișoara, precum școli, Spitalul Județean Nr. 1, biserici. În 1985, s-a construit Cartierul Soarelui, destinat în general muncitorilor de pe Platforma Industrială Buziașului. Aici este cea mai nouă școală, nr.30, construită în Timișoara. În același an, pe locul grădinilor aflate pe proprietățile caselor celor care locuiau în cartiere ca Iosefin și Elisabetin s-au pus bazele Cartierului Odobești. Autoritățile doreau, ca după 1990, să construiască un cartier al imobilelor unicat, care urmau a fi proiectate de arhitecții timișoreni, proiectul fiind sistat din cauza schimbărilor aduse de Revoluția din 1989, declanșată la Timișoara. Cartierul Plopi s-a alăturat și el orașului Timișoara fiind inițial localitate de sinte stătătoare. Terenurile aparținuseră văduvei Contelui Gyurky, care le-a vândut celor ce doreau să își construiască locuințe. Timișoara mai are și alte cartiere, zone, care au cunoscut schimbări în anii 60-80 ai secolului XX, precum: Blașcovici, Bucovina, Calea Aradului (anii 80), Calea Lipovei, Calea Lugojului (anii 60), Circumvalațiunii (anii 70), Dâmbovița, Kuncz, Olimpia-Stadion (anii 80), Plăvăț (anii 80), Steaua (anii 60-70), Tipografilor (anii 60), Matei Basarab (anii 80), Ion Ionescu de la Brad (anii 80) Torontalului (anii 80).

În 1991, a început construcția Cartierului Rezidențial Braytim, însă lipsa unei viziuni urbanistice a produs un contrast între modernitatea construcțiilor și insuficiența infrastructurii.

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.