Posted on: februarie 1, 2022 Posted by: florinolteanu Comments: 0

Proiectul FOODie a ajuns în cea de a treia etapă de implementare. Echipa proiectului și-a propus să cerceteze toate sursele posibile care au legătură cu mâncarea tradițională din România.

Cercetările au presupus călătorii pe teren, multe ore de filmări, fotografii, analize și sinteze. O bună sursă de informare o constituie literatura și istoria. Literatura te introduce în epoci de mult apuse, în timp ce istoria te ajută să vezi câ în spatele descrierilor literare nu este numai imaginația autorului gurmand, cât este realitatea istorică.

Încă din Antichitate, vedem cum autorii antici includeau în analizele lor și ceea ce mâncau strămoșii noștri daco=romani, dar și grecii și romanii. Miile de inscripții arată pe larg ce fel de produse se tranzacționau și se consumau. Seunt amintite ospețele rituale, ceremoniile rituale de sacrificare a berbecilor și taurilor. Obligatoriu, după oficierea serviciului religios începea ospățul public.

Perioada otomană este una deosebit de importantă pentru gastronomia românească. Venirea neamurilor germane în spațiul românesc, coexistența rușilor, maghiarilor, ucrainienilor, cehilor, evreilor, slovacilor, lipovenilor, rutenilor, tătarilor, turcilor, croaților, bulgarilor, sârbilor, rromilor cu românii se văd în tradiția culinară românească.

Ion Creangă în poveștile sale, dar și în Amintiri din copilărie, descrie cum aveau loc ospețele în Moldova de altă dată.

Vasile Alecsandri în teatrul și proza sa acordă atenție alimentelor și meselor de la curțile boierești.

Nu întâmplător, în secolul fanariot încep să apară și primele culegeri de rețete, culminând în secolul regenerării naționale cu importanta carte de rețete a lui Mihail Kogălniceanu și Costache Negri.

Nu de puține ori, fantasticele mese din operele lui Mihail Sadoveanu care pornesc cu descrieri specifice faptelor din epoca lui Ștefan cel Mare până la realitățile din Baltagul specifice deceniului trei al secolului XX, se regăsesc în documentele și scrierile istorice propriu-zise.

Și în anii interbelici și postbelici, fie că vorbim de George Călinescu, Liviu Rebreanu, Fănuș Neagu, de Marin Preda, mâncarea apare și ea la loc de cinste în opera lor.

Literatura universală nu face nici ea excepție. Mâncarea era pentru eroii romanului „Peripețiile bravului soldat Svejk” scris de scriitorul celh Jaroslav Hasek un mod de viață pe frontul Primului Război Mondial. Mozaicul etnic și cultural austro-ungar este descris de minune prin ochii celor ce degustau sau descriau rețete de mâncare din toate culturile și sectoarele vieții sociale.

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.