Posted on: septembrie 11, 2022 Posted by: florinolteanu Comments: 0

În afară de imaginea dură a împăratuluilui Franz Joseph (1848-1916), a existat o personalitate deosebită care a estompat din imaginea negativă a Austro-Ungariei, soția acestuia, Împărăteasa Elisabeta, alintată ”Sisi”. Încă de la căsătoria sa cu autoritarul Franz Joseph, al cărei văr primar era (mama sa, o contesă germană din Bavaria era soră cu mama lui Franz Joseph, împărăteasa Austriei), Sissi a fost o pată de culoare, strecurându-se cu abilitate, gingășie prin hățișurile protocolului rigid austriac, de inspirație spaniolă.

Sisi a arătat că monarhia dualistă avea și o față umană, însă aceasta însemna perpetuarea monarhiei dualiste. Totuși, Sisi se simțea singură la Curtea Imperială din Viena. Marile necazuri o copleșiseră, iar împărăteasa alesese să uite, călătorind. Își pierduse prima fiică, Sophia, la doi ani, cunoscuse șocul morții Arhiducelui Maximilian de Habsburg în Mexic,  apoi șocul îngrozitor al morții prințului moștenitor Rudolph, în condiții neelucidate la Mayerling în 1889. Acesta a fost găsit mort alături de amanta sa Mary Vetsera, verdictul oficial fiind o sinucidere pasională, știută fiind instabilitatea psihică a lui Rudolph care își adâncea depresia în cantități mari de alcool. Prințul era căsătorit, iar statutul nu i-ar fi permis divorțul.  Există varianta, susținută de împărăteasa Zita de Habsburg, potrivit căreia, Georges Clemenceau, omul politic francez exponențial pentru Franța în Primul Război Mondial ar fi fost în spatele asasinăprii lui Rudolf și înscenării sinuciderii, pentru a-l compromite în ochii Europei.

Împărăteasa Sisi venea la Băile Herculane alături de importantul ei soț sau singură, după ce stațiunea supranumită Al Doilea Davos a fost legată printr-o cale ferată de sistemul austro-ungar și european feroviar. Împărăteasa venea des în Banat, iar unul din cartierele Timișoarei a fost numit Elisabetin în cinstea ei. Și azi, restaurată, se păstrează vila unde împărăteasa locuia, nu departe (pe malul opus al Cernei) de Băile Imperiale.

În acest timp, Luigi Lucheni, un anarhist italian care în 1898 avea 25 de ani a luat decizia de a deveni celebru, punând la cale asasinarea unui cap încoronat și dorind să devină astfel o ”vedetă”. Lucheni se născuse la Paris, dintr-o mamă italiancă, moartă la scurt timp după naștere. El a crescut la orfelinat, apoi a lucrat în diverse locuri. La 20 de ani, a intrat în armata italiană, luptând trei ani și jumătate, participând la primul război italo-ethiopian. Ulterior, a lucrat la căile ferate un domeniu greu, însă mai bine plătit decât alte munci fizice. Foarte mulți bărbați săraci mergeau spre căile ferate și tocmai aici anarhiștii veneau să își racoleze adepții. Regăsindu-se în această ideologie, Luigi Lucheni a urmat-o. A reușit apoi să plece de la căile ferate, devenind valet al Prințului de Aragon.

 Luigi Lucheni și-a dezvoltat concepția că bogații, mai ales capetele încoronate trebuiau să moară, iar fapta sa ar fi urmat să reprezinte, în concepția sa, un îndemn ca oamenii săraci să lupte pentru a-și îmbunătăți viața. Inițial, el dorise să îl asasineze pe ducele de Orleans, care, deoarece Franța era republică, și-ar fi dorit restaurarea monarhiei. Lucheni a aflat din presă că Împărăteasa Elisabeta se afla la Geneva și a decis să schimbe ținta. Era mult mai ușor să ajungă în anturajul său, iar dacă reușea să comită asasinatul, lovitura avea mai mare impact. Își confecționase o unealtă dintr-o șurubelniță, căreia i-a ascuțit vârful pentru a pătrunde ușor prin țesături și chiar corsaj, fără a lăsa urme evidente. La proces afirmase că se gândise inițial să cumpere un stilet, dar nu a avut suma de 12 franci necesară, la acea dată.

Împărăteasa, deși fusese avertizată de serviciile secrete imperiale că poate fi în pericol (din considerentele mai sus arătate n.a.), a refuzat să fie însoțită de escortă, preferând compania uneia dintre doamnele sale de onoare. Luigi Lucheni se pregătise îndelung pentru asasinat. El și-a urmărit ținta, Împărăteasa Sissi care, însoțită de Contesa Irma Sztáray de Sztára et Nagymihály, doamna sa de onoare, se afla în data de 10 septembrie 1898 la Geneva. Erau cazate la Hotelul ”Beau Rivage” și se pregăteau în acea după amiază să plece la Montreaux, traversând lacul Geneva. Luigi Lucheni s-a apropiat de cele două doamne, s-a prefăcut că se împiedică și, în acest timp a lovit-o,în zona stângă, la ora 13.35, fără ca Sisi să realizeze, deoarece corsetul rochiei era strâns și amortiza durerea, deși împărăteasa a căzut.

Sisi s-a ridicat, a ajuns pe vas, acesta a pornit, însă acolo, după ce contesa i-a dat drumul la braț, Sissi a leșinat. Contesa a desfăcut corsetul, Sissi și-a revenit, dar a avut din nou un leșin. Observând o mică pată de sânge pe dresul alb al rochiei, contesa a cerut un medic, dar la acea oră nu era niciunul pe vas. O doamnă infirmieră, care călătorea pe vas, a încercat să o ajute. Atunci, contesa a dezvăluit că rănita era Împărăteasa Austro-Ungariei, iar vaporul a făcut calea întoarsă spre Geneva.

Sissi a fost transportată la hotelul unde fusese cazată, o echipă de medici a încercat să o salveze, fără succes însă, astfel încât la ora 14.10 a fost constatat decesul.

Autoritățile au reușit să îl prindă pe Lucheni, după ce polițiștii au aflat despre incidentul de la promenadă. În fapt, după ce a aruncat șurubelnița în a treia intrare a imobilelor de pe Rue des Alpes, el a fost recunoscut de doi conducători de taxi și un marinar, care l-au predat unui jandarm. Pe 11 septembrie, un om de serviciu, venit la muncă a găsit arma crimei, dar crezând că a fost uitată de un muncitor care se mutase cu o zi înainte, a întârziat încă o zi până când a văzut că erau urme de sânge și, auzind ce se întâmplase, a dus-o la poliție a doua zi. Anarhistul a fost arestat, iar la proces el a mărturisit că a comis atentatul având o motivație ideologică anarhistă: ” Sunt anarhist prin convingeri… Am venit la Geneva să ucid un suveran, cu scopul de a da un exemplu celor care suferă şi celor care nu fac nimic pentru a-şi îmbunătăţi poziţia socială. Nu conta pentru mine cine era suveranul pe care-l ucid. Nu am lovit o femeie, ci o împărăteasă; aveam în minte Coroana”.

La Roma, în 21 decembrie 1898 a avut loc întâlnirea principală a Conferinței Internaționale de Apărare Socială împotriva Anarhiștilor. Luigi Lucheni spera ca va fi condamnat la moarte de către Cantonul Lucerna, pedeapsa capitală oferindu-i popularitatea pe care și-ar fi dorit-o. Însă, Cantonul Geneva a refuzat să îl trimită acolo și l-a condamnat la închisoare pe viață. Luigi Lucheni a petrecut 12 ani în spatele gratiilor, timp în care și-a scris memoriile. Acestea au fost însă confiscate de către gardieni, iar la 19 octombrie 1910, a fost găsit spânzurat cu propria curea de la pantaloni. Moartea lui a născut suspiciuni de asasinat, pentru că un condamnat la moarte era în continuu supravegheat. Să nu uităm de faptul că și alți membri ai Casei de Habsburg sfârșiseră asasinați, ori în circumstanțe neelucidate complet nici azi, ori fuseseră ținta unor atentate eșuate. Cert este că deși a mai domnit până în 1916, deci încă 18 ani după pierderea soției, Împăratul Franz Ioseph a fost puternic afectat. Și nu avea să fie aceasta ultima lovitură, dacă ne gândim la ce avea să urmeze în vara anului 1914

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.